Mixaj și masterizare: ce sunt și ce înveți la un curs de mix & master

Ai terminat o piesă. Beatul e bun, vocea e bună, dar puse împreună sună ciudat. Vocea se pierde pe refren, basul bubuie în căști și dispare pe telefon, iar lângă orice piesă de pe Spotify a ta pare mai încet și mai înghesuită.

De asta se ocupă mixajul și masterizarea. Se confundă des, deși sunt două etape diferite și de obicei le fac oameni diferiți.

Când mixezi, iei toate pistele piesei (voce, tobe, bas, synthuri, chitări) și le faci să sune bine împreună. Fiecare instrument trebuie să se audă, niciunul să nu-l acopere pe altul, iar vocea de obicei stă în față.

Ordinea în care se lucrează diferă de la om la om, dar cam pe aici se trece:

1. Faci ordine. Denumești trackurile, le colorezi, le grupezi. Pare birocrație până ajungi la 40 de trackuri.
2. Reglezi volumele doar din fadere, fără niciun efect. Mulți ingineri de mixing zic că cea mai mare parte din mix se face aici.
3. Așezi instrumentele în stânga și în dreapta. Vocea, basul și toba mare stau de regulă la mijloc, restul se împart ca să facă loc.
4. Egalizezi (EQ). Tai frecvențele care nu ajută și pe cele pe care se calcă instrumentele între ele. Basul și toba mare, de exemplu, se bat pe aceleași frecvențe joase și unul trebuie să fie sacrificat.
5. Compresezi. Compresorul strânge diferența dintre părțile încete și cele tari ale unui sunet. O voce compresată stă constant în față și nu se mai pierde pe părțile șoptite.
6. Pui spațiu: reverb și delay, ca instrumentele să pară în aceeași cameră.
7. Automatizezi. Vocea puțin mai sus pe refren, un delay doar pe ultimul cuvânt din vers.

La final ai un singur fișier stereo. Ăsta e mixul.

Masterizarea pleacă de la mix, deci de la un singur fișier, nu de la trackuri. Scopul e ca piesa să sune bine oriunde o asculți (în căști, în mașină, pe telefon, în club) și să stea la același nivel cu celelalte piese de pe album sau din playlist.

Cine masterizează ajustează fin frecvențele, ține dinamica sub control și aduce piesa la un volum potrivit pentru unde o să fie ascultată. Tot atunci se pregătesc și fișierele finale pentru distribuție.

Un lucru de reținut: masterul nu repară un mix prost. Dacă vocea se pierde în mix, o să se piardă și după.

Ani de zile regula a fost „cât mai tare”. Pe streaming nu mai merge așa. Spotify, YouTube, Apple Music și celelalte aduc toate piesele la un volum asemănător, ca să nu sari de la o piesă încetă la una care îți sparge urechile.

Volumul ăsta se măsoară în LUFS. Spotify și YouTube aduc piesele în jur de -14 LUFS, Apple Music în jur de -16. Deci o piesă masterizată foarte tare o să fie dată mai încet de platformă și o să sune doar mai turtită decât restul.

Asta nu înseamnă că trebuie să masterizezi fix la -14. Trapul, EDM-ul sau rockul se masterizează des mai tare, pentru cum sună, nu pentru volum. Înseamnă doar că „mai tare” nu mai e un avantaj în sine.

Le-am făcut cam toți:

• Mixezi la volum prea mare. Urechea obosește repede și începi să iei decizii proaste. Lucrează la un volum peste care poți vorbi.
• Asculți prea mult o pistă singură (pe solo). O voce care sună perfect singură poate să dispară în mix.
• Pui prea multe pluginuri. Dacă nu știi exact ce face un efect, probabil nu-ți trebuie.
• Nu compari cu nimic. Pune lângă mixul tău o piesă din același gen care îți place cum sună și comută des între ele, la același volum.
• Asculți pe un singur sistem. Verifică în căști, pe boxe, pe telefon și în mașină.
• Declari mixul gata în aceeași zi. A doua zi auzi lucruri pe care ieri nu le auzeai.

Poți, și merită să înveți cum se face. Dar după zeci de ore cu aceeași piesă n-o mai auzi obiectiv. De-asta masterul se face de obicei de altcineva decât cel care a mixat, cu urechi odihnite și într-o cameră tratată acustic.

La primele piese contează mai mult să le termini și să le scoți. Masterul perfect vine mai târziu.

Tot ce e mai sus se poate citi într-o seară. Ce nu se poate citi e urechea: să-ți dai seama singur că două instrumente se calcă, că vocea e prea compresată sau că reverbul a umplut tot. Asta se învață lucrând pe piese reale, cu cineva lângă tine care îți spune ce aude.

Când alegi un curs de mixaj, contează mai puțin lista de pluginuri și mai mult cât timp lucrezi pe mixurile tale cu un om care mixează piese acum. Am scris separat ce să mai verifici înainte să alegi un curs.

Cursurile noastre sunt fizice, în București, în grupe mici. Vezi ce e programat pe pagina de cursuri.